marți, 8 septembrie 2009

A new day in paradise

Cum altfel as putea defini “sejurul” meu in preaminunatul Galati?
Oras mohorat, trist, industrial… de fapt, nu cu mult diferit de alte orase din Romania. Si totusi, ce este atat de special de am decis sa-i dedic cateva randuri?

In primul rand, existenta unui hotel care, surprinzator, isi merita stelele (3 la numar). E adevarat ca este cel mai cautat din oras, plin de straini veniti cu “business” (ma intreb totusi, oare ce business exista aici?), unde nu gasesti locuri decat daca iti faci rezervari din timp. Cu vedere la Dunare, el iti distrage atentia de la strazile in constructii, macaralele care descarca marfa in port sau “baietasii” si “fetitele” care se plimba seara pe faleza…

Serviciile… Ca mergi la alimentara sau la restaurant, te intampina invariabil o fata acra, de “Ce naiba ma deranjeaza si asta din statul degeaba?”. Dar, tu zambesti, ii multumesti printre dinti pentru faptul ca-ti face favoarea de a te servi si mergi mai departe. Ca, vorba aia, mai ai doar 3 zile aici si apoi te intorci la Bucurestiul tau, cu nimic deosebit, dar macar familiar.

Mancarea oscileaza intre foarte ieftin si foarte scump. Poti alege sa mananci o pizza cu 12 Ron sau o saramura de somn cu 24 Ron (mamaliguta nu e inclusa – 2 ron extra). Multe restaurante practica “meniul zilei” in care, pentru 15 – 20 Ron, intra o ciorba, un “felul doi” si chiar si un desert. Bine, exista si niste covrigi specifici locului, calzi si buni, ce merg la fix cu un iaurt. Sanatos si cu incadrare in diurna – la fix!

Cladirile: intr-o scurta plimbare prin oras, poti vedea case mari, boeresti, lasate in paragina, dar si cladirile institutiilor de stat care insa au fost restaurate si dau un aer modern orasului.

Ar mai fi shopping-ul, dar pe acesta inca nu l-am incercat. La o privire rapida insa se prefigureaza la orizont niste magazine standard (Kenvelo, Leonardo, Steilman) si ceva “buticuri” locale cu haine aflate in 2 extreme: ba acopera prea putin, ba prea mult, totul undeva intre kitsch si batranesc.

Da, traiesc in Romania…

Un comentariu:

  1. Ei, Galatiul, Galatiul... unde sunt vremurile cand am fost la nunta aia cu pricina... tinerete, aventuri!

    Bref: nu am amintiri placute nici din acest oras. Nu pentru ca e el oras industrial, ci pentru ca am sarit eu calul!

    Prietenii stiu de ce...

    RăspundețiȘtergere